vineri, 13 august 2010

Ironie.


Ăăă, abia am venit de la duş că de, afară e cald de mori. Sincer, m-aş duce să mai fac unul şi cu siguranţă asta o să se întâmple, dar asta puţin mai târziu. Acum îmi este lene.
Oare ţi-am mai spus cât de "bine" mă înţeleg cu părinţii? Şi cât de muult îi ascult? E clar că bubuie irnoia în mine.
Ok, nu pot. Dacă ei îmi impun ceva e clar că eu o să fac total opusul, sau n-o să fac nimic. Depinde de circumstanţe. Ieri le-am spus că plec de acasă. M-au poftit s-o fac cât mai curând dacă aşa doresc. Ăştia mă cunosc de paişpe' ani şi încă nu şi-au dat seama că sunt o fiinţă irascibilă?
Da, în mod normal nu aş recunoaşte, dar în momentul de faţă mă văd şi nu mă văd nevoită s-o fac.
Mă stresează. Pur şi simplu asta fac ei. Cu asta se ocupă, probabil nu se simt bine dacă nu mă fut pe mine la cap.
Dar în fine, ţi-am mai spus că viaţa este totuţi "mişto"? Bine, hai să vorbim mai aşa, cum îmi place mie.
Deci viaţa e într-adevăr frumoasă, sau nu prea ştiu eu un cuvânt mai măreţ decât mişto. : )). De fapt nici nu-mi place cuvântul "mişto". Mă zgârie pe creier.
Deeci, viaţa e frumoasă în ciuda faptului că nu am făcut nici-o temă de vacanţă şi că trebuie să mă apuc, în ciuda faptului că mă cert constant cu ai.
Apropo, ţi-am spus că m-am apucat să citesc o carte?
Adolescentul de F.M. Dostoievski. Nu am citit mult din ea, dar e o carte marfăăă. Nu mişto, marfăă.
E chiar naais, cul, tru. Ah, just kidding. E o carte reuşită, narată la persoana I. Plus că ador începutul. E fabulos.
Da, sunt foarte entuziasmată, nu ştiu despre ce să-ţi spun mai repede.
Despre el?
Ah, nu. El e privat, el e doar pentru mine, el e doar al meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu