Mi-a spus azi cineva, în fine ieri, dintre cei care mi-au citit bloguleţul că am folosit un limbaj puţin cam vulgar. Iar eu le-am răspuns printr-o întrebare "Aşa, şi?". Nu pricep ce-i fute pe alţii grija de cum vorbesc eu. Din moment ce pe mine mă doare fix în cur de ei, ar trebui să fie sentiment reciproc.
Da' nu frate, cum să se mai bage şi ei în seamă, să se facă remarcaţi şi să se laude încă o dată cu viaţa lor perfectă, magnifică, superbă, au luat ca subiect de discuţie bloguleţul meu.
En fin'. Am fost destul de nesimţită cu ei, că doh, asta merită.
Sunt o nesimţită. Sunt o ipocrită, sunt o ce vreţi voi. Dar măcar nu sunt o târfă, nu sunt o mincinoasă, nu sunt o prefăcută, etc.
Da'da. Am învăţat să spun lucrurilor pe nume chiar dacă doare. Voi m-aţi învăţat.
Azi am plâns, fiindcă am avut eu motivul meu. Sau nu a fost chiar un motiv, ideea e că am plâns şi punct. Câţi au venit să mă întrebe ce am?
Unul, poate doi.
Scutiţi-mă, bine?
Gata, cât mai am de gând să vă jignesc? Mult şi bine, că meritaţi, dar acum mă opresc aici.
Fără alte răhăţişuri, pa'pa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu